Of many things that have made me the person I am today music is one of the most important. And some of the most important bands that created a soundtrack for my highschool years is The Cranberries.
That’s the first thought I had when I heard that the famous Cranberries, after 6 years of absence are starting a tour and arriving in Bucharest on July 20th.
This event was my third “2010 resolution” of the 3 and I’ve managed to acomplish all of them and I have a great feeling of fulfilment about this.
A fost din nou un concert pe care l-am trait alaturi de multe persoane dragi, in majoritate fete – ca si la Aerosmith – surprinzator sau nu.
Cu cateva zile inainte de concert am mai nascocit un plan surpriza…ceva legat de ceai si de gradina zoologica, idee inspirata de momente inedite petrecute cu o zi inainte si de piesa Animal Instinct.
Cu ajutorul lui Miky visul a devenit realitate si iata cum marti seara, dupa o plimbare cu limuzina prin centrul Bucurestiului am intrat la Zone Arena chiar in timp ce formatia se pregatea sa intre pe scena si sa deschida unul dintre cele mai frumoase concerte la care am mers cu piesa Analyze.
Am simtit bucurie si fericire, simpla si complexa in acelasi timp – exact ca atunci cand auzeam pentru prima data piesele lor de la un baiat mai “modern” care avea un walkman (cu CD!!!) si asculta albumul original Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We? intr-un autocar in excursie spre … oriunde (cred ca Paltinu).
Dolores este fascinanta, cu tot cu toaletele ei ciudatele si funky, cu vocea ei de sirena si energia pe care o emana. M-am gandit de multe ori in timpul concertului ca trebuie sa fie tare fericita sa fie pe scena si sa cante muzica asta.
Cel putin jumatate din piese au fost imnuri adolescentine si majoritatea publicului era cam in aceeasi medie de varsta.
Foarte multi oameni energici si bucurosi – in afara de cei 3 voinici care au venit la a doua piesa si ne-au luat pe sus ca sa vedem concertul mai bine.
A fost printre primele dati cand publicul roman a cantat intr-un fel in care parca numai prin inregistrarile de la marile festivaluri din strainatate mai vezi.
UIMITOR!
FANTASATIC!
uluitor si minunat.
Eu ma simt cu siguranta mai implinita pentru ca am trait seara asta si pentru ca am impartasit-o cu unii dintre cei mai dragi oameni (cu unii prin telefon). Mi s-a parut ca asta este muzica noastra si limbajul nostru comun, ca oricate diferente ar fi intre noi pe orice alte planuri, cu siguranta ne intalnim toti la … Cranberries.
Am auzit si Animal Instinct, Dreaming My Dreams, mai ales Linger si Just My Imagination, When You’re Gone , Ode To My Family, Salvation, Zombie, Promises.
Ultima piesa a fost probabil cel mai puternic moment de dezlantuire cand absolut tot publicul a cantat si a sarit si a tipa – Dreams. A fost un moment superb!
M-am bucurat sa imi gasesc vecini de bloc de cand eram mica ce venisera din afara orasului sa traiasca momentul asta – desi pe vremea aia nu mergeam niciunii la concerte, dat fiind ca ne intalnim pe la acealsi si acest gen de evenimente e semn de nucleu bun.
La final un indemn si o constare dedicata viitoarei mie, persoanei care a auzit piesa live de acolo la telefon si tuturor care ii apreciaza ideea:
daca imi parea rau ca am ratat concertul, acum sentimentul e dublu..la naiba!
de ce nu ai venit Alexandra?